Toate poeziile

Sapte usi

— Costache Ioanid

La o usa cu pacate

(cum sunt toate...)

A batut �ncetisor

m�na cea cu sf�nt izvor.

A batut cu bunatate.

�nsa omul cu zavor

era prins de Asmodeu

�ntr-un somn ad�nc si greu.

Si-a batut din nou la usa

bratul dragostei divine.

-Cine bate? Cine bate?

-Eu sunt, Leul care vine;

astazi Mielul bl�nd si mut,

dat la moarte pentru tine.

-Pentru mine? Cum se poate?

Dar ce crima am facut?

Eu nu mint, nu fac trafic,

casa nimanui nu stric,

nu ma-mbat, nu trag tutun,

nu ma cert, nu ma razbun...

Eu sunt omul cel mai bun.

La biserica ma duc...

si la Pasti si al Craciun...

Biblia ...am rasfoit-o...

hat, pe c�nd eram un t�nc...

Si zic�nd acestea, gazda

adormi si mai ad�nc.

Si-a batut �n alta parte

Calatorul milenar

cobor�t de pe Calvar.

-Este cineva la usa?

zice-o voce cu tepusa.

-Eu, Cuv�ntul ce da Har.

-Cum? Aici? La mine-n casa?

Eu sunt foarte ocupat.

Treburile nu ma lasa.

nici macar sa stau la masa.

Ma iertati, dar nu descui.

Cine are timp de sfaturi,

treaba lui!

Si-a batut Isus la usa

unui om la fel de rau.

-Cine-i?

Salvatorul tau.

-Salvator?! Eu n-am nevoie!

Daca-n cer, �n tot �naltul,

la Iehova sau la Joe.

E un Rai mai sus de stele,

nu ma duc purtat de altul,

ci cu aripile mele!

Si-a batut Isus la alta usa

m�na marelui proscris.

Usa s-a ...�ntredeschis.

-Cine-i si cu ce dorinta?

-Sunt de Tatal Meu trimis

ca sa va aduc salvare

prin credinta,

cum profetii au prezis.

-Da, credinta nu e rea...

Dar, de-i vorba de cainta,

eu nu las credinta mea!

Datina cea batr�neasca!

Pastele cu miel, cu pasca,

anul nou cu baclava,

peste la Buna Vestire.

Uite, asta-i m�ntuire!

Sa ma las ca ratacitii

de atatea vechi traditii,

de petreceri bunaoara,

de minciuna... necesara...

de o gluma... de-o tigara

si... de tot ce se iveste?...

Sa se lase cine-o vrea!

�l priveste.

Eu nu las credinta mea!

Si, din nou, Acel ce-imbie

a batut la alt camin.

-O, Stap�nul meu divin,

ce �nalta bucurie!

Ai venit din Empireu

ca sa vizitezi �n treacat

pe-un nevrednic cum sunt eu.

Uite, �ti sarut sandala

ca Maria din Magdala,

dupa cum Ti se cuvine.

Si-acum...du-Te si imparte

Vestea buna mai departe.

Si...mai vino pe la mine...

Si Isus S-a dus sa bata,

cu acelasi dor in piept,

la o usa departata.

-Domnul meu, de c�nd Te-astept!

Vino, caci Ti-am pregatit

o odaie-nmiresmata,

cea mai buna �ncapere,

cu fotolii si laicere,

ca sa stam mai mult, mai mult...

Tu sa-mi t�lcuiesti mistere,

eu sa stau sa Te ascult.

intra dar, Lumina vie,

fagure de m�ng�iere!

�nsa...n-atinti prin casa

ochii Tai din alte sfere,

caci...e-at�ta murdarie

prin unghere...

Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor.

Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor,

Se st�rni un joc de umbre

si se auzi un geamat:

"Ajutor! Ajutor!"

Si deodata

se cutremura pridvorul

de o lupta-nversunata.

Ca naluci �n vai desarte,

umbrele loveau de moarte.

Zanganira geamuri sparte.

Apoi usa a fost data

la o parte.

-Doamne, hotii ma sugruma.

Uite-ma cum ma legara.

Casa mea...era un templu,

un Eden, odinioara.

Dar prietenii cu masca

au stiut sa ma-mbr�nceasca

�n orgie si inviciu-

si din templul meu facura

o taverna si-un ospiciu.

Vino, Doamne, da-i afara!

Si Isus, lu�nd �n m�na

bici de funii si curele,

iata-L...face-un pas cu ele.

sare usa din t�t�na.

Cade lantul pe podele.

Fug ca serpii prin tar�na

toti prietenii de rele.

Fuge pofta si minciuna,

furtisagul si betia,

�mbuibarea si trufia;

fug...fug pe totdeauna.

-Doamne, sunt salvat! Sunt liber!

Casa mea a Ta e toata!

Nu mai pleci de-aici Isuse,

niciodata!

Intra ca Stap�n pe veci.

schimba totul cum �ti place,

fa ce vrei, dar nu mai pleci!...

Fericit si plin de pace,

Domnul iute Isi sumete

m�necile Lui de in.

zboara sticlele de vin,

vestejitele buchete,

scrumiere si brichete,

toata spuma de venin.

Da. A fost �nvins dusmanul!

Se �nalta-n soare schele...

Cu luciri de baionete,

bate, bate t�rnacopul

�n perete.

Lumea plina de mirare,

trecatori, prieteni, rude,

toti se-ntreaba: Ce-o fi oare?

Iar Zidarul le raspunde:

"deocamdata, demolare!"

4 min citire

Mai multe de Costache Ioanid

Vezi toate poeziile →