e prea tîrziu, iubito, ca să mă mai grăbesc

atît de bătrîn ca astăzi

nu voi mai fi, poate, niciodată

mi s-a pus, brusc, în față

o veche oglindă în care

m-am zărit descompus,

amputat, umilit

acum, stau neclintit

sub brazii ninși din Copou

dar înăuntru toate ale mele

se clintesc iute

cu mare stinghereală,

asist, nemișcat,

la un talmeș - balmeș

îngrozitor

e prea tîrziu, iubito,

ca să mă mai grăbesc

de peste tot primesc

doar vești alarmante

și îmi pun toate speranțele

în iarna aceasta