Iunie este
Verde poveste.
Iures sporește.
Iarba mai crește.
Ziua a șasea,
Sâmbăta ierbii.
Crește mătasea,
N-o calcă cerbii.
Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân’ la-nălțimea
Inimii noastre.
Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.
Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieții
Și-a dimineții.
Praful din spice,
Traiului strajă,
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.
Vremea priește
Inimii, ierbii.
Ragă și cerbii!
Stai și privește!
Câte anume
Fete în lume
Are și-arată
Iarba cu artă:
Dulci și frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.
Fete ce lesne -
Trupuri și glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.
Mai multe de Lucian Blaga
Vezi toate poeziile →Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Și vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm
Toate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.
Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele
Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene,