Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea

bântuită de sprâncene,

de sprâncene pământene,

lungi, pieziș-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,

soarele din an în veac,

dragostea ce poartă-n ea

moarte-ades și-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă

macul îl dezbraci c-o șoaptă.

Dragă-mi este dragostea

care zice: nu și da.

Dragă-mi este dragostea,

mare face inima,

mare pe cât lumea-zare,

mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea

care face stea și stea

din pământurile noastre -

prin poienile albastre.

Sângele își știe visul.

Dragă-mi este dragostea

cu-nălțimile și-abisul

și cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -

locului nu pot s-o țin,

căci frumsețea ei dispare

în frumsețile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,

dragă uneori furtuna

și-un păcat pe care-l arde

pe la miezul nopții luna.

Din aleanul trupului

sufletul se naște.

Dragă-mi este dragostea

ce de ani mă paște.

Dragostea ne-o țină zeii,

să ne-ncânte funigeii

ca urzeala inului

firele destinului.