— Radu GyrAdancǎ-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cǎrtilor mă-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde, intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface... Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.
Mai multe de Radu Gyr
Vezi toate poeziile →Radu GyrIn celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul,
Radu GyrAfara-i vant si-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, da fuga iar! Vreau vin ca zarea si ca dorul
Radu GyrRamas bun, de-acum, fratan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sabiile zarii mă voi duce,
Radu GyrO, brad frumos, ce sfant pareai în alta sarbatoare. Mă vad copil cu par balai
Radu GyrDa-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne'mpacatul meu destin