În orașul cu trei sute de biserici

În orașul cu trei sute de biserici,

De trei ani,

Sună clopotele-ntruna...

Și orașu-i plin de lume

Ce se-ntreabă:

- Unde-i sfântul?

Unde-i sfânta fără nume?...

Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...

Preoții-mbrăcați în negru, ca și cioclii,

De trei ani,

Încruntați privesc mulțimea albă adunată-n stradă,

Preoții-mbrăcați în negru păsărilor mari de pradă

Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!...

- Unde-i sfântul?

Unde-i sfânta fără nume?

Să ne spună,

Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?

Cui trimitem noi atâtea lumânări

Și-atâția bani?

Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...

Să ne spună...

Și-ntrebările mulțimii răzvrătite

Se ridică

Ca și valurile mării frământate de furtună,

Și-n orașul cu trei sute de biserici

Parcă pică

Din văzduh amenințarea:

- Să ne spună... să ne spună...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În orașul cu trei sute de biserici,

De trei zile,

Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;

Și orașul cu trei sute de biserici,

De trei zile,

Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...