Izvorul nopții

Frumoaso,

ți-s ochii-așa de negri încât seara

când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

și peste munți și peste seșuri

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.

Așa-s de negri ochii tăi,

lumina mea.

1 min citire

Mai multe de Lucian Blaga

Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul

1 min

Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

1 min

Și vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm

1 min

Iunie este Verde poveste. Iures sporește.

1 min

Toate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.

1 min

Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele

1 min