Citește

Melancolie

— Lucian Blaga

Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.

Plouă.

Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,

ce-o simt n-o simt în mine,

în inimă,

în piept,

ci-n picurii de ploaie care curg.

Și altoită pe ființa mea imensa lume

cu toamna și cu seara ei

mă doare ca o rană.

Spre munți trec nori cu ugerele pline.

Și plouă.

1 min citire

Mai multe de Lucian Blaga

Vezi toate poeziile →