— Daniel BranzaiGidesc ades in cumpana-nserarii
La ziua care moare inc-o dat^
Si ma intreb: "E oare-a innoptarii
Izbinda? Cerul n-are leac?"
"Atunci cind ura biruit-a firea
Si cind prapadul noaptea si-a intins,
Nu-i intrupare-n stare omenirea
Din necuprins s-o-opreasca inadins ?.
"S-o lege-n loc si-n friu sa-i puna fuga
ce spre abis o poarta nesfirsit.
Sa-i spuie noptii: "Nu!" S-asculte ruga
Si sa ne-ntoarca iar spre rasarit ?"
Din cer inalt, Luceafar din tarie
Imi spune tainic sfat din infinit:
"De-i moarte noaptea care va sa vie,
Christos e zorii care-au rasarit !"
1982, Pascani
Mai multe de Daniel Branzai
Vezi toate poeziile →Daniel BranzaiGemem dupa vesnicie Inotind prin clipe moarte; Biruind vremelnicie
Citește mai multDaniel BranzaiEu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape,
Citește mai multDaniel BranzaiMa plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu.
Citește mai multDaniel BranzaiSunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Citește mai multDaniel BranzaiSa vreau sa fiu ascuns In tainica jertfire Si-ncet sa fiu patruns
Citește mai multDaniel BranzaiRasuna clopotul tariilor in dunga. E zi de bocet si de plins amar, Stau muntii muti si cerul sta sa plinga
Citește mai mult