Toate poeziile

Izbăvire

— Daniel Branzai

Scrisă în 2014

La ceas tacut, intre pamint si cer,

Cind clopotul tariei amuteste,

Cind valul noptii a-nghetat stingher,

Un gind strain in mine se iveste.

Nu-i gindul meu, il recunosc usor

Din viforul ce mi-l strecoara-n suflet,

Din soapta-i cea vicleana-ncetisor

Intinsa cursa pentru al meu umblet.

La ceas tacut, intre pamint si cer

Ingenunchez tacut si-mi strig durerea:

"Parinte ia-mi Tu teama din ungher

Si-n locul ei asterne Tu tacerea".

"De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,

Si paznic de mai pus peste gradina,

Asculta-mi glasul binecunoscut,

Ce-ti cere-acum sa ma pazesti de vina".

"Nu poate mintea-mi paznic sa mai stea,

Cind Furu-i mester mare peste fire,

Sint prea plapind si forta nu-i a mea,

Ci-mi trag puterea din dumnezeire".

La ceas tacut, intre pamint si cer,

Am oaspeti noi in pajistea gradinii.

temutul gind s-a dus, tilhar stingher,

L-au pus pe fuga ... razele Luminii.

1980

1 min citire

Mai multe de Daniel Branzai

Vezi toate poeziile →