— Daniel BranzaiMi-e mersul umil si pasul usor
Si-ades eu m-ascund in tacaere.
Marire nu vreau, nu caut onor,
Nu fac din orgoliu, avere.
Nu vreau sa ma-nalt, caci nu vreau sa cad,
Mai mic vreau sa fiu tuturora.
Golit de mindrie, pazit de artag,
Vointa-mi nu-i lege altora.
In lumea cea strimba, cu susul in jos,
Micimea nu-i semn de putere,
da-n lumea ce vine, in cea cu Christos,
Domnia-i va fi mingiiere.
Cum traznetul cade pe ce-i inaltat,
Minie va fi pentru cel ingimfat.
1981, Dupa o impresionanta vizita la dinsul acasa.
Mai multe de Daniel Branzai
Vezi toate poeziile →Daniel BranzaiGemem dupa vesnicie Inotind prin clipe moarte; Biruind vremelnicie
Citește mai multDaniel BranzaiEu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape,
Citește mai multDaniel BranzaiMa plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu.
Citește mai multDaniel BranzaiSunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Citește mai multDaniel BranzaiSa vreau sa fiu ascuns In tainica jertfire Si-ncet sa fiu patruns
Citește mai multDaniel BranzaiRasuna clopotul tariilor in dunga. E zi de bocet si de plins amar, Stau muntii muti si cerul sta sa plinga
Citește mai mult