— Daniel BranzaiCu cel ce frate mi-i in stari,
N-am taine, taina-i sa sporeasca;
Cu-acel strain, n-am cunoscut,
N-am gind pe care sa-l citeasca.
De nu ni-i calea la-mindoi
Cararea strimta spre Golgota,
Nu cint-acelasi glas in noi,
Nu plinge-aceiasi struna nota.
Cu-acel ratacitor, "strain",
Acasa sint, cu cel "de-acasa"
Si ne-mpartim ca pe-un tain
Si gindul spus si soapta-ntoarsa.
Eu vorbe n-am cu cel limbut,
De "mut" sint lesne priceput.
Mai multe de Daniel Branzai
Vezi toate poeziile →Daniel BranzaiGemem dupa vesnicie Inotind prin clipe moarte; Biruind vremelnicie
Citește mai multDaniel BranzaiEu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape,
Citește mai multDaniel BranzaiMa plec, iubirii pod sa-i fiu, Mal linga mal sa pot aduce: Sa pot sa port un suflet viu.
Citește mai multDaniel BranzaiSunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Citește mai multDaniel BranzaiSa vreau sa fiu ascuns In tainica jertfire Si-ncet sa fiu patruns
Citește mai multDaniel BranzaiRasuna clopotul tariilor in dunga. E zi de bocet si de plins amar, Stau muntii muti si cerul sta sa plinga
Citește mai mult