Soarele și luna

Foaie de cicoare,

În prunduț de mare

Iată că-mi răsare

Puternicul soare.

Dar el nu-mi răsare,

Ci va să se-nsoare;

Că mi-a tot umblat

Lumea-n lung și-n lat,

Țara Românească

Și Moldovenească

Lungiș,

Curmeziș,

Măre, nouă ai,

Tot pe nouă cai;

Patru-a ciumpăvit,

Cinci a omorât

Și tot n-a găsit

Potrivă să-i fie

Vro dalbă soție;

Făr' de mi-a găsit

Și mi-a nemerit,

La nouă argele,

Nouă feciorele,

În prunduț de mare,

Pe unde răsare.

Soarele și luna

A mai mitică,

Ca o floricică,

În mijloc ședea,

La lucru lucra,

Pe toate-ntrecea;

Că ea tot țesea.

Țesea,-nchindisea,

Și ea se numea

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui.

Soare răsărea,

Și Soare-mi venea

La gură d-argea.

Cu dânsa vorbea,

Frumos c-o-ntreba,

Din gură-i zicea:

- Ileană, Ileană,

Ileană Simzeană,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Țeși și-nchindisești,

Fir verde-mpletești

Și mi te zorești

Cămăși să-mi gătești,

Și mi te grăbești

Să te logodești;

Că io mi-am umblat

Lumea-n lung și-n lat,

Țara Românească

Și Moldovenească

Lungiș,

Curmeziș,

Măre, nouă ai,

Tot pe nouă cai;

Patru-am ciumpăvit,

Cinci am omorât

Și nu mi-am găsit

Potrivă prin lume

Afară de tine.

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Ea, dac-auzea,

Din gură-i grăia:

- Puternice soare,

Ești puternic mare,

Dar ia spune-mi: Oare

Und-s-a mai văzut

Și s-a cunoscut,

Und' s-a auzit

Și s-a pomenit

Să ia sor' pe frate

Și frate pe sor'?

De mi-ei arăta,

Atunci te-oi lua,

Atunci, nici atunci!

Unde-o auzea,

Soarele-mi ofta

Și iar o-ntreba,

Și iar o ruga,

Și iar o-mbiia,

Pân' ce Ileana

Din gură-i grăia:

- Io că te-oi lua,

Cum zici dumneata,

Viteaz dacă-i fi

Și te-i bizui

De mi-ei isprăvi:

Pod pe Marea Neagră,

De fier

Și oțel,

Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstite,

Chip de pomenire,

Chip de cununie,

Să-mi placă și mie,

C-o scară de fier

Pân' la naltul cer!

Puternicul Soare,

Ca puternic mare,

Unde-o auzea,

Bine că-i părea.

În palme-mi bătea

Și pod se făcea;

La cap - mânăstire,

Chip de pomenire;

Și iar mai bătea,

Scară se-ntindea,

O scară

Ușoară,

De fier

Și oțel,

Pân' la naltul cer.

Dar el ce-mi făcea?

Pe pod că-mi trecea,

Pe scară suia,

Pe scară

Ușoară,

Pe scară de fier,

În cuie d-oțel,

Pân' la naltul cer.

Și, de-mi ajungea,

Unde se ducea?

Tot la moș Adam

Și la maica Iova.

Ei, de mi-l vedeau,

Nainte-i ieșeau;

Din gură-i grăiau;

- O, preasfinte Soare,

Puternice mare,

Ce-mi călătorești,

De ne ispitești?

La ce te gândești

Și la ce poftești?

Și el răspundea,

Din gură zicea:

- Iaca, moș Adam,

Și cu maică Iovo,

Mie mi-a venit

Vremea de-nsoțit,

Și eu c-am umblat

Lumea-n lung și-n lat,

Țara Românească

Și Moldovenească

Lungiș,

Curmeziș,

Și tot n-am găsit

Potrivă să-mi fie

Vro dalbă soție;

Făr' de mi-am găsit

La gură d-argea

Numai pe sor-mea,

Sor-mea Ileana,

Ileana Simzeana,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor!

Atunci moș Adam

Și cu moașa Iova,

Unde-l auzea,

Rău că le părea,

Soarelui zicea:

- Preasfințite Soare,

Puternice mare,

Unde-ai auzit

Ș-ai mai pomenit,

Unde-ai cunoscut,

Unde-ai mai văzut

Să ia sor' pe frate

Și frate pe sor',

Că cin' n-o lua

Raiul c-o d-avea,

Iar cine-o lua

În iad c-o intra.

Soar'le se uita,

Din ochi căuta,

Nimic nu grăia;

Iar moșul Adam

Și cu moașa Iova

De mână-l luau,

La rai mi-l duceau,

Rai că-i arătau,

Și de ce vedea,

Bine că-i părea:

Numai mese-ntinse,

Cu făclii aprinse,

Cu pahare pline,

În cântece line;

Jur-prejur de mese

Stau în cete dese

Sfinți și mucenici,

Mai mari și mai mici,

O sută și cinci;

Iar mai jos de ei,

Sfinți mai mărunței,

O sută și trei.

Și tot mai erea,

Și tot mai vedea:

Femei cuvioase,

Măicuțe duioase,

Fecioare curate,

Uciși în dreptate,

Oști de biruință

Și soți cu credință.

Dar tot mai erea

Și tot mai vedea,

Puțin de mergea;

Printre rămurele,

Dalbe păsărele

Cânta-n versurele,

Și nu prea cânta,

Ci se gongănea,

Din gură-mi zicea:

"Ferice, ferice,

Ferice de noi,

De părinții noștri

Care ne-au făcut,

Care ne-au născut

Și ne-au botezat

Și ne-au creștinat,

Că dac-or trăi,

Săraci n-or mai fi!"

De tot ce vedea

Bine că-i părea

Și se mulțumea.

Afar' de-mi ieșea,

Iarăși moș Adam

Și cu moașa Iova

Chieile lua,

La iad îl ducea,

Iadul descuia,

În iad îl băga

Și de ce-mi vedea

Păr i se zbârlea:

Că-n focuri ardea,

Greu se văieta

Hoți și călcători,

Răi cârmuitori,

Și nurori pizmașe,

Și soacre trufașe,

Fii necuvincioși,

Preoți mincinoși.

Afar' când ieșea,

Soar'le ce-mi vedea?

Un pom ofilit,

Un pom cătrănit;

Printre rămurele,

Niște păsărele

Cânta-n versurele,

Dar nu prea cânta,

Ci se văieta,

Din gură grăia:

"Vai și vai de noi,

De părinții noștri

Care ne-au făcut,

Care ne-au născut,

Că ei ne-au lăsat,

Nu ne-au botezat,

Nu ne-au creștinat,

Și d-or mai trăi,

Tot săraci c-or fi,

Greu s-or pedepsi!"

De tot se vedea

Mult rău că-i părea,

Nu se mulțămea.

Foaie, foicea,

Soar' le ce-mi făcea?

De câte vedea

Nu se-ndupleca,

Ci, măre,-mi pleca,

Ci, măre,-mi zbura

La gură d-argea,

Tot la soră-sea,

Și iar o-ntreba,

Și iar o ruga,

Și iar o-mbiia

Pe dânsa s-o ia.

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Daca-l auzea

Și daca-mi vedea

Că tot nu scăpa,

Ea tot mai cerca,

Din gură-i zicea:

- Frate, frățioare,

Puternice Soare,

Spune mie: Oare

Cine-a cunoscut,

Cine-a mai văzut,

Cine-a auzit,

Cine-a pomenit

Să ia sor' pe frate

Și frate pe sor'?

Dar io te-oi lua

Viteaz dacă-i fi

Și te-i bizui

Până-n zori de zi

Mie să-mi croiești

Și să-mi isprăvești

Peste Marea Neagră

Un pod de aramă,

Să nu-l bagi în seamă,

Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstire,

Chip de pomenire,

Chip de cununie,

Să-mi placă și mie.

Puternicul Soare,

Ca puternic mare,

Unde-o auzea,

Bine că-i părea

'N palme că-mi bătea,

Podul se-ntindea,

Un pod de aramă,

De nu-l bagi în seamă,

Și d-o mânăstire,

Chip de pomenire.

Când le isprăvea,

La ea se ducea,

De mân-o lua,

La pod c-o ducea,

La pod c-ajungea,

La pod de aramă,

De nu-l bagi în seamă,

Și, pod când trecea,

Pod că zornăia,

Pod se cletina,

Că n-a mai văzut,

Nici n-a cunoscut,

Că n-a auzit,

Nici n-a pomenit

Să ia sor' pe frate

Și frate pe sor'.

Floare, ș-o lalea,

Podul când trecea,

Pe pod când mergea

Către mânăstire

Pentru pomenire

Și la cununie

Să-i fie soție,

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ș-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Din gură-i zicea

Ș-astfel grăia:

- Frate, frățioare,

Puternice Soare,

Ia mai spune-mi: Oare

Und' s-a mai văzut

Și s-a cunoscut,

Und' s-a auzit

Și s-a pomenit

Mirele d-a dreapta,

Mireasa-nainte?

Ci mi-a fost ș-o fi

Și s-o pomeni

Mirele-nainte,

Mireasa d-a stânga!

Puternicul Soare,

Puternic și mare,

De mân-o lăsa,

Nainte-i trecea,

Iar ea, vai de ea,

Așea de-mi vedea,

Cruce că-și făcea,

În mare sărea

Și mi se-neca.

Domnul se-ndura,

Mreană c-o făcea.

Soarele-mi vedea

Și îmărmurea,

Și se văieta,

Năvodari chema,

Năvod aducea

Și-n mare-l băga;

Mulți galbeni că da

Să-i scoață dalba.

Luptă ce-mi lupta

În deșert erea,

Că ei n-o găsea

Și n-o mai prindea;

Făr' de... ce-mi scotea

Și-n năvod trăgea?

O mreană de mare

Cu solzii de zare.

Pe mal d-o scotea,

Pe mal d-o zvârlea,

Sfinți din cer vedea,

Jos se scobora,

'N palme c-o lua

Și mi-o curăța,

Și mi-o tot freca,

Solzii de-i cădea,

Și-n cer mi-o zvârlea.

Colo, moș Adam

Și cu maica Iova,

Unde mi-o vedea,

Ei, măre, că-mi sta

De mi-o sclivisea,

Nume că-i dedea,

Lună mi-o chema.

Iar ea, vai de ea,

Măre,-ngenunchea,

Lacrămi că vărsa,

Pe Domnul ruga.

Domn c-o auzea,

Domn c-o asculta,

Din gură-mi grăia

Și mi-i osândea:

"Lumea cât o fi

Și s-o pomeni,

Nu vă-ți întâlni

Nici noapte, nici zi;

Soare când o sta

Către răsărit,

Luna s-o vedea

Tot către sfârșit;

Luna d-o luci

Către răsărit,

Soarele mi-o fi

Tot către sfințit!“

Și d-atunci se trase,

Și d-atunci rămase,

Lumea cât o fi

Și s-o pomeni,

Că ei se gonesc

Și nu se-ntâlnesc:

Lună când lucește,

Soarele sfințește;

Soare când răsare,

Luna intră-n mare.