Stalactita

Tăcerea mi-este duhul -

și-ncremenit cum stau și pașnic

ca un ascet de piatră,

îmi pare

că sunt o stalactită într-o grotă uriașă,

în care cerul este bolta.

Lin,

lin,

lin - picuri de lumină

și stropi de pace - cad necontenit

din cer

și împietresc - în mine.

1 min citire

Mai multe de Lucian Blaga

Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul

1 min

Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

1 min

Și vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm

1 min

Iunie este Verde poveste. Iures sporește.

1 min

Toate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.

1 min

Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele

1 min