— Lucian BlagaArd molcom lumânările
de ceară în sfeșnice.
un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiste
ș-atâta jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opăitul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-și puzderia
noi am vedea cum cântecul
consuma materia.
Mai multe de Lucian Blaga
Vezi toate poeziile →Lucian BlagaAtâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
Lucian BlagaCând mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Lucian BlagaȘi vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm
Lucian BlagaToate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.
Lucian BlagaPopas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele