— George CoșbucAvem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
Mai multe de George Coșbuc
Vezi toate poeziile →George CoșbucScumpă țară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut
George CoșbucPatria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine,
George CoșbucJalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
George Coșbuc"Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții via,
George CoșbucSunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,
George CoșbucPe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână.