— George CoșbucScumpă țară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoșească,
Scumpă țară românească,
Te salut!
Și-a mea frunte ți se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deși copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.
Să ai viață de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăție,
Și-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!
Mai multe de George Coșbuc
Vezi toate poeziile →George CoșbucPatria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine,
George CoșbucJalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
George Coșbuc"Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții via,
George CoșbucSunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,
George CoșbucAvem o mândră țară - Prin timpi de jale-amară Strămoșii se luptară
George CoșbucPe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână.