Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereți.
Și trupul moale ca de în curat
și părul ți l-ai uns peste-o cadelniță-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroși la fel c-un patrafir.
Prin sat trec sanii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi și grași îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvârliți din cer
par clopoțeii atârnați
de gâtul pașilor de cai pe drum.
Ciobanii întârziați pe uliți simt
ca cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie și de in
curat.
Curat.
(1921)
Mai multe de Lucian Blaga
Vezi toate poeziile →Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Și vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm
Toate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.
Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele