Trei fețe

Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul

Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

Și vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm

Iunie este Verde poveste. Iures sporește.

Toate stau la locul lor, stă păianjenul în plasă ca-ntr-o lume de mătasă.

Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieții măsură, îmi stingi în gură toate numele