Vestea

Șoarece sarind din gura-n gura

(pentru cei cu suflet de copil

ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură,

din cetatea lor, și vin tiptil;

pentru cei fugari din bătălie,

plini de praf și asudând sub za;

pentru ucigașii cu simbrie

dornici foarte a se boteza;

pentru făcătorii de hrișoave,

care iscodind din ins în ins

colectează ghicitori și snoave

și-ntrețin legenda dinadins;

pentru regii cu domnie scurtă,

care nu mai au decât un ceas;

pentru mamele ce-și țin în burtă

plozii, ca să-i nască la popas;

pentru epilepticii în care

diavolul e pedepsit să stea

în genunchi și-n veșnica mișcare;

pentru cei călăuziți de stea;

pentru preoții în mari odajdii,

grași, pletoși, cu vată în urechi,

intonând troparele nadeșdii,

plictisiți de zeul lor cel vechi;

pentru cei cu aripi lungi pe umar

de la rai și iad; pentru femei

osândite-n gloate fără număr

fiecare prin frumusețea ei;

pentru cei ce vând pe cale leacuri

speculând durerea tuturor;

pentru cei care-au murit de veacuri

și se târâie-n urmașii lor;

pentru cei din alte universuri

și cu alte-nfățișări; și chiar

pentru autoru-acestor versuri,

călărind un falnic arnasar

care - asemeni celui din poveste -

paște numai jar și scuipă foc)

toată lumea află trista veste:

Întâlnirea nu mai are loc!