Ax

Înălțat între bine și rău,

Ascunzând la un capăt zeul,

La celălalt antizeul,

Să fie numai o falică răzvrătire

A celui de-al doilea

Împotriva celui dintâi?

Sau este o punte

La mijlocul căreia, în echilibru nesigur,

Deasupra prăpastiei am fost așezați,

Între prima și ultima clipă a lumii

Și depinde numai de noi să schimbăm ceva,

Târându-ne un milimetru într-o parte sau alta,

În raportul nebunesc al puterii?

Sprijinit puternic la un capăt și la altul,

El este axul

Pe care nori învolburați de nesiguranță

Și straturi mereu mai adânc săpate de țărnă

Îl rotesc în jurul lui însuși

Ca niște aripi neînstare să-l smulgă

În zbor.