Corabia cu poeți

Poeții cred că e o corabie

Și se îmbarcă.

Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți

Înaintând pe valurile timpului

Fără să-și clatine catargul

Și fără să aibă nevoie ca să miște din loc

(Pentru că timpul se mișcă

În jurul ei tot mai repede).

Poeții așteaptă, și refuză să doarmă,

Refuză să moară,

Ca să nu piardă clipa din urmă

Când corabia se va desprinde de țărm -

Dar ce e nemurirea dacă nu

Chiar această corabie de piatră,

Așteptând cu încăpățânare ceva

Ce nu se va întâmpla niciodată?