Ajută-mă să plâng și să mă rog,
Să îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte răsucită corn
Spre care-n vis mulțimile se-ntorn;
Ajută-mă să plâng și să îndur
Disprețul laudei ce crește-n jur
În ochii lacomi, fără de noroc;
Ajută-mă să plâng și să mă rog,
Ajută-mă să blestem și să plâng
Lumea supusă ochiului meu stâng,
Ajută-mă să plâng și să accept
Lumea ascunsă ochiului meu drept;
Ajută-mă să plâng și să suport
Catapeteasma ochiului tău mort
Și nemaideslușitul paradis
Strivit în ochiul tău închis.
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multSuficientă mie nu mi-am fost niciodată, Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt, Ca de un arc încordat, o săgeată,
Citește mai mult