— Ana BlandianaBătrâni și tineri,
Toți stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalți nu mai,
Și-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulțește. Vai,
Ce jalnic fragmentați
Și fără miez,
Timpi depărtați egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-așez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Și în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte...
Dar nu găsește disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Ana BlandianaPoeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multAna BlandianaBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multAna BlandianaTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAna BlandianaAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai multAna BlandianaSuficientă mie nu mi-am fost niciodată, Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt, Ca de un arc încordat, o săgeată,
Citește mai mult