Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
Mai multe de Elena Liliana Popescu
Vezi toate poeziile →Câteva cuvinte, ți-ai spus, doar câteva cuvinte, și ai creat o întreagă istorie, al cărei prezent
Citește mai multNu ai crezut că poți învinge doar atunci când renunțând la orice armă,
Citește mai multCel ce aspiră încă să-și rostească sensibila trăire-n poezie, cel invitat la cina-mpărătească
Citește mai multNe-atrage veșnic Marea din marea Neuitării Ne-atrage Depărtarea
Citește mai mult