Audio - Ana Blandiana (1977):
Your browser does not support the audio element.
Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Știu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine știe,
Mi s-a părut numai mie
Și arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foșnesc și clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-ați văzut?...
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult