Catrenele fetei frumoase

I

Deoarece soarele nu poate să apună

făr’ de a-și întoarce privirea după fecioarele

cetătii, mă-ntreb:

de ce-as fi altfel decât soarele?

II

O fată frumoasă e

O fereastră deschisă spre paradis.

Mai verosimil decât adevărul

e câteodată un vis.

III

O fată frumoasă e

lutul ce-și umple tiparele,

deșăvârsindu-se pe-o treaptă

unde poveștile așteaptă.

IV

Ce umbră curată

aruncă-n lumină o fată!

E aproape ca nimicul,

singurul lucru fără de pată.

V

O fată frumoasă e

a traiului ceriște,

cerul cerului,

podoabă inelului.

VI

Frumsețe din frumsețe te-ai ivit

întruchipată fără veste,

cum "într-o mie și una de nopti"

povestea naște din poveste.

VII

O fată frumoasă e

o închipuire ca fumul,

de ale cărei tălpi, când umblă,

s-ar atârna țărna și drumul.

VIII

O fată frumoasă e

mirajul din zariste,

aurul graiului,

lacrima raiului.

IX

O fată frumoasă e

cum ne-o arată soarele:

pe cale veche o minune nouă,

curcubeul ce sare din rouă.

X

Tu, fată frumoasă, vei rămânea

tărâmului nostru o prelungire

de vis, iar printre legende

singura adevărată amintire.