— Mihai EminescuCe te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?
— De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă — Cântărețul din pădure Și pe gânduri mă aduce De ce oare nu s-aduce?
Și de ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Îmi despoaie codrul des Vechile-mi straie cu jeles.
Toamna grea vine pe vale Și-mi aduce cu-a ei cale Vântul, ploaia, frunza moartă — Ce frumoasă-i altă soartă!
Mai multe de Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile →Mihai EminescuS-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Mihai EminescuIdeal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste
Mihai EminescuUn luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept
Mihai EminescuTrecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Mihai EminescuTe duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă,
Mihai EminescuCum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristețe, durere și lacrimi, amor