ce ți-e scris

mă desfac, împleticit, din mrejele tale

și în mrejele tale fericit nimeresc

din fața mării mă retrag încet pas cu pas

dar o mare-n furtună mi-e sufletul acum

cât de greu m-am desprins de iluzii și vise

ca să plâng, apoi, răvășit, ades toamna

și-n orice întâlnire speranțele cântau

cu acorduri moi și triste de despărțire

o dezordine clară mă împinge mereu

să veghez până la capătul haosului întreg

iar din molozul acesta curat de zbateri

aleg întotdeauna o groapă cu noroi

zdrobit și descompus de viața aceasta a mea

în viața mea caut cu scârbă un adăpost

să fug, să scap de amânări, de așteptare,

de urât vreau, dar peste amânări nimeresc

mă desfac, fericit, din mrejele tale

și în mrejele tale împleticit nimeresc