— Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei
pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul
pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
și îi măsor bătăile clare ale inimii
pe când îi descifrez fantasmele singurătății ei umile
și îi ghicesc în podul palmei prezentul încrâncenat
pe când îi recitesc tristețile din colțul buzelor
și îi conspectez dorințele secrete înflorite sub pleoape
pe când îi cerșesc cu spaimă săruturi
fără personalitate...
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.