— Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct
din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii
asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
din uterul cu muguri firavi răsare o spaimă
nesupusă iar manechinele mecanice ale dragostei
atârnă sub cerul tandru de aprilie.
umbletul meu improvizat agonia mea hilară
tăcerea mea neprecupețită sub orizontul acesta în care culorile
nu sunt definitive
în care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilor
în care destinul nostru delicat ca un mecanism cu roți dințate
prinde încet-încet forma vieții noastre
netrăite încă.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar