De vorbă cu iarna

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...

Era-mbrăcată ca și-acum un an,

Cu aceeași albă rochie de bal,

Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre țara unde cresc

Smochine, portocale și lămâi...

Eram într-un compartiment de clasa I,

Cu geamul mat, pietrificat de ger,

Și canapeaua roșie de pluș,

Sub care fredona-n calorifer,

Sensibil ca o coardă sub arcuș,

Un vag susur de samovar rusesc...

Și-am coborât în gară, pe peron,

Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...

Venea din Nord,

Venea din Rosmersholm -

Din patria lui Ibsen și Björnson,

De-acolo unde,-n loc de soare

Și căldură,

Înfrigurații cer... Literatură...

Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine

Decât în țara unde cresc smochine,

Curmale, portocale și lămâi,

Și din compartimentul meu de clasa I

M-am coborât ca un copil cuminte

Și m-am întors cu Iarna-n București...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,

Ce mare ești,

Ce bună ești,

Ce caldă ești!...