— Vasile AlecsandriScrisă în 1890
Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Și privighetorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă. De-mi mai mângâi zilele, Zilele și nopțile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie, Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. Doina cânt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc.
Mai multe de Vasile Alecsandri
Vezi toate poeziile →Vasile AlecsandriPe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie
Citește mai multVasile AlecsandriVoi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare,
Citește mai multVasile AlecsandriPăstorul zise: Cinel-cinel, Copilei june de lângă el. Două steluțe cu raze line
Citește mai multVasile AlecsandriCine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu peptul dezvălit?
Citește mai multVasile AlecsandriÎn pădurea de la Strungă Sunt de cei cu pușca lungă Care dau chiorâș la pungă!
Citește mai multVasile AlecsandriDe-aș fi-n a tinereții floare, Când toate zilele sunt bune, Pe când din inima cu soare
Citește mai mult