Domnișoara Hus

Surorii noastre mai mari,

Roabe aceleiasi Zodii,

Prea-turburatei Pena Corcodusa.

a) Ceas de seară

b) Prezentare

c) Vaduri si alaiuri

d) Cuvinte de îmbărbătare

e) Aur netemporal

f) Chemarea mosorului.

a)

Cheagul alb, lăsat din seară,

Dintre limpezimi crescut,

Cu aripa ca un scut

Abia dus la subtioara,

Cel cu plisc întors de ceara rosie,

Incovrigat,

Peste inimi

Catre seară

Atârnat:

Chipul coabe,

S-a-îmbuibat în seara grasa

Ca-ntr-o banită a cu boabe

Si-a sburat.

S-a-imbuibat

Si s-a dus

Ceasul rău,

Ceasul tau, Domnita Hus!

b)

Este - Domnisoara Hus

(Carnaksi, Masala!)

Cu picioare ca pe fus,

Largi salvari

Undeva.

Pentru ea cinci feciori

Pricopsiti (ah! beizadele),

Au taiat alti cinci feciori

Ce-i faceau la bezele.

Si-au dantat cinci feciori

Pricopsiti, la streangul furcii;

Ea danta

Acana

Cu muscalii si cu turcii:

Pasi agale

Cu pasale

Pasi batuti

Cu arnăuti,

Sprinteni, spornici,

Cu polcovnici

De tot sprinteni

De tot sus

De strigau, pierduti, ibovnici:

-- Isala, Domnita Hus!

c)

S-a-imbuibat

Si s-a dus

Ceasul rău,

Ceasul tau, Domnita Hus!

Svelt acum,

Taie-ti drum...

- Undă, undelemn călâi,

Vântul luneca, inmoaie.

- Haide, salta-ti din călcâi

Pintenii, toli câinii droaie,

Si la drum, pe uliti mici,

Lânga gropi, printre casoaie,

Când prin ghimpi, când prin urzici,

Iedera de zdrente, soaie,

Mână tot către Apus!

El te schimba-în humă verde

El milos de lin si-a pus

Mâna-i verde

Să-ti desmierde

Si grumajii tai umflati

(Ce serpi tari, cocliti de bale,

Mai cocliti ca serpii frati

Din fântâni municipale)

Si picioarele în coji,

Numai noduri, numai dâre,

Unde ani si ger, raboj

Incrustară: cu satâre!

d)

Suna noaptea, fund de tuci.

Tu ajungi, incaleci zidul,

Scoti din traistă trei lăptuci,

Pâinea oachesa, ca blidul.

Peste mlastini somnul spulberi.

Duhul mlastinii adie,

Un oras se-îngroapa-în pulberi

Departat, ca de hârtie.

- Si tu plângi ca Cel-de-sus

N-are grijă de sărace,

Ca ti-e trupul frânt, răpus:

Nu e nimeni să-l imbrace,

Lacrimi mari îti prind de gât

Lungi zorzoane de nebună.

Lasa, nu mai plânge-atât,

Sterge-ti ochii, te imbună,

Uite colo: stele ies

Ca vărsatul si pojarul

In răsad aprins si des

Intesat e Pălimarul;

Uite, cerul a miscat

Plecăciuni îti face tie.

Fruntea Cerul ti-a-închinat

Ametit, ca de betie;

Cercuitii - ochii tai -

Gem ca pietre-în tăvăluge!

Pe când guri de gol, în Văi

Instelate, sus, îi suge.

e)

Hăt la cel

Vânat cer

Impacat la sori de ger,

Unde visul lumii ninge,

Unde sparge si se stinge,

Sub târzii vegheri de smalt,

Orice salt indraznit:

Falsă minge

Ori sec fulger

De hanger

Repezit;

- Prin Târziu si înalt

- In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt

Hai în sbor de soarec sur.

La ăl ciur

Des si rar

Clatinat la râul noptii

De Tiganul Aurar,

Ciuruitul prapur sur

Ce-în azur stravechi întinge

Ingălatul de azur:

Rupta lumilor meninge!

Pân'la el,

Usurel

Pe arc tors fără cusur

Indoieste si întinde

Sborul tau de soarec sur...

Si cu pumnul dus mosor

Pân' la sita din tarie,

Treiera suierator

Spart descântec din fetie!

f)

Buhuhu la luna suie,

Pe gutuie să mi-l suie,

Ori de-o fi pe rodie:

Buhuhu la Zodie;

Uhu, Scorpiei surate,

Să-l întoarca d-a-îndarate,

Să nu-i rupă vrun picior

Câine ori Sagetator!

- Ai văzut? Muri o stea.

- Ca o smieură mustea;

Stea turtita, - în hauri supta,

Adu-mi-l pe-o coada rupta,

Rupta si de lingura,

Să colinde singura,

Toate vamile pustii

Unde fierb, la pirostrii,

In ceaun cu apa vie,

Naravitii la curvie;

In zemi acre si amare

Câti au râs de fată mare;

In grăsime si colastră,

Câtii smintiră vreo nevastă.

Buhuhu, uhu, de zor

Si-înc-o data, prin mosor,

Doar i-o da mai mult îndemn

Coadei lingurii de lemn

(Lemn de leac)

Doar l-o-întoarce berbeleac

Doar l-o duce vălătuc

Pe ibovnicul uituc!

Fluturai la vânt făină,

Sloată se porni, haină;

Aruncai si cu pîsat,

Pâclă deasa s-a lasat;

Presărai atunci mălai,

Si tot cerul îI spălai,

Doar pe plai

Cît un scai

Mai juca un nour mic,

Sgriburit si de nimic;

Luai din sân tărâte coapte!

Si tot norul, jos, în noapte,

Ca o gâlca obrinti,

In tărână se trânti,

Inflori, crăpă în sapte

Nori la fel:

De sub nori si câmpuri - El

Subtirel

Varuit în alb de lapte,

Strigoi,

Rupt din veacul de apoi,

Vrej de soapte,

Din bici ud si din tăpoi

Hăituit de Miaza Noapte.