Isarlâk

"Pentru mai dreapta cinstire

a lumii lui Anton Pann"

La vreo Dunare turceasca,

Pe ses vested, cu tutun,

La mijloc de Rău si Bun

Pân'la cer frângându-si treapta,

Trebuie să înfloreasca:

Alba,

Dreapta

Isarlîk!

Ruptă din coastă de soare!

Cu glas gales, de unsoare,

Ce te-ajunge-asa de lin

Când un sfânt de muezin

Fâlfâie, înalt, o rugă

Pe fuisor, la zâna-în fuga...

*

- Isarlîk, inima mea,

Data în alb, ca o raia

Intr-o zi cu var si ciuma,

Cuib de piatra si leguma

- Raiul meu, ramâi asa!

Fii un tîrg temut, hilar

Si balcan - peninsular...

La fundul marii de aer

Toarce gâtul, ca un caer,

In patrusprezece furci,

La raiele;

rar, la turci!

Beată, într-un singur vin:

Hazul Hogii Nastratin

*

Colo, cu doniti în spate,

Asinii de la cetate,

Gâzii, printre fete mari,

Simigii si gogosari,

Guri casca când Nastratin

La jar alb topeste în,

Vinde-în leasă de copoi

Catei iuti de usturoi,

Joaca, si-în cazane suna

Când cadâna curge-în Luna.

*

Deschideti-va, porti mari!

Marfa-aduc, pe doi magari,

Ca să vând acelor case

Pulberi, de pe luna rase,

Si-alte poleieli frumoase;

Pietre ca apa de grele,

Ce fireturi, ce inele,

Opinci pentru hagealîk

- Deschide-te, Isarlîk!

Să-ti fiu printre foi un mugur

S-aud multe, să mă bucur

La rastimpuri, când Kemal

Pe Bosfor, la celalt mal,

Din zecime, în zecime,

Taie-în Asia grecime;

Când noi, a Turchiei floare,

Intr-o slavă stătătoare

Dăm cu sâc

Din Isarlîk!