— Ion BarbuPudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amănuntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint - un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul - sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
Mai multe de Ion Barbu
Vezi toate poeziile →Ion BarbuCastelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
Ion Barbu(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie
Ion Barbu"Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca,
Ion BarbuSurorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa.
Ion BarbuSomn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă