Falduri

Somn mult, din plușuri. Vid în stal.

Vegherea sticlei, drept cortină.

Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă

Din membre limpezi, o cristal!

Sub mături, fluturi și urâturi

Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,

Un glas din ceruri cere: - Dacă

Ai face-oglinzile să tacă?

Din somn, din stofă sar deștept,

Smulg fierul scurt, îl duc la piept.

La țărmul apelor de gală

Strig hidra mea, chilocefală:

- Întemnițate William,

Cast hidrofil, te așteptam

Să treci, maree, din oglindă

În luna frunții, să te-aprindă;

Student stufos, Bostonian,

Cețoase Wilson William,

Îți jur, ar face-o bună mină

Spini șase-n pielea ta marină!

(De șase ori, în ape grele

Sting fier aprins, până-n prăsele;

Fulger cedat, just unghi normal,

Cad reflectat, croiesc cristal.)

Piei, chip! Rămâi, cortină spartă,

Pătrată Spanie pe-o hartă,

Răpus, în mâini, pumnalul tras,

În fund ursuz, de zahăr ars:

Valuri frânte, gemene,

Ruptură de cremene,

Ce gând târziu mă suflă-acu?

Să vântur nopții "Bu-hu-hu"

Ca la un cântec, altădată?

Se toarce vorba, închegată,

Cutia-încet se-ncuie-n piept,

În scrisul apei caut drept.