— Costache IoanidEu nu sunt mai mult decat fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutura clipa din timpul deplin,
Surade si cade si altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang.
ce coasa il taie si furcile-l strang.
Tarana ramane si uita de el,
si alt fir se-nalta si moare la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.
Dar drumul spre stele oricand mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafar cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu!
Mai multe de Costache Ioanid
Vezi toate poeziile →Costache IoanidCita vreme nu s-a-nchis Cartea Mintuirii, cit Isus mai poarta-n rani singele Iubirii, cit mai poate pilpiii jarul sub cenusa,
Citește mai multCostache Ioanid"De ce nu vii de pe carari straine sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit, cind numai pentru tine,
Citește mai multCostache IoanidAi auzit vreodata, prietene, de Mine, pe cind in largul lumii cutreerai semet pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
Citește mai multCostache Ioanid"Sunt strain si calator, n-am aici palate. Dar in tara fara nor
Citește mai multCostache IoanidNu, nu suntem un vis, o intimplare, un lut de sine insusi framintat. Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
Citește mai mult