Geografia timpului

1. Palmele

Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.

Sunt bătături mai trainice pe ele.

Metalul ce durea la început

Le-a întărit, topindu-li-se-n piele.

Ele îmi cer mai multă încordare

Și cer gândirii proaspăt înțeles.

Cerința lor e mult mai hotărâtă

Când fruntea grea mi-o sprijină ades.

Încep să bag de seamă, în sfârșit,

Că multe îmi rămân neînțelese,

Că-n orice fapt sunt adevăruri mari

De care-odată nu părea să-mi pese.

Încep să simt înfriguratul chin

Al setei de-a cunoaște-aceste taine,

De a nutri spre ele-un dor flămând,

De-a le cunoaște pure, fără haine.

2. Dragostea

Cu ea și mâine-oi hoinări sub soare,

Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminți...

Dar mă mai mulțumesc și astăzi oare

Doar sărutări și-mbrățișări fierbinți?

Ades, în loc să cugete, ea râde,

Săruturile-năbușesc idei,

Totuși iubesc, încă iubesc frenetic,

Făptura ei și mersul lin al ei.

De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost -

Iubirea va lua drum nou, ori piere.

Sunt sigur, ea mă va privi ciudat

Și lăcrăma-va, poate, în tăcere.

Îi va fi grea. Și mie-mi va fi greu.

Voi îndura, gândind ce-o să urmeze.

Când urci pe munte, truda ți-o înfrângi

Visând la piscuri, nalte metereze.

3. Geografia timpului (1)

Schimb curgerea acum în plan intens:

Geografia timpului e-n față.

Epoca mea e-aici: câmpii și munți,

Diversitate vastă și măreață.

Sunt mii de râuri, unele curg drept,

Iar altele pe căi ocolitoare,

Și totuși toate se îndreaptă-acum

Spre marea mare, purificatoare.

Totu-mi părea întâi învălmășit.

Mergeam - dar unde, nu-mi păsase mie.

Știam că-s tânăr, că iubesc adânc

Tovarășii de muncă și mândrie,

Nu cunoșteam primejdiile mari

Și poate de aceea n-aveam teamă...

Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos

E-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!

4. Geografia timpului (2)

Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas -

Așa îl reprimește universul.

Dar însuși timpul, când prin el pășim,

Ne schimbă tainic inima și mersul.

Nu bătrânețea,-n urmă alergând,

Spre moarte pasul cearcă să ni-l poarte,

Ci doar maturitatea crește-n noi

Și ne maturizăm până la moarte.

Din epocă, din zborul ei și-al meu,

Uzina e o parte, o arteră.

Nu fierbe-n doar fier și minereu,

Ci seve ce hrănesc această eră.

Pulsațiile ei se pot simți

Până și-n iarba fâșâind sub coaste -

Cu ele-amestecate se aud

Pulsațiile noastre furtunoase.