— Nicolae LabișEu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinți sunt veștede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopți grozav de liniștite și senine,
Și-atunci aprind mari focuri
Și zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.
Mai multe de Nicolae Labiș
Vezi toate poeziile →Nicolae LabișSunt douăzeci de ani și încă unul... N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii. Să zboare toți spre zare cum colunul
Nicolae LabișTe naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază - Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,
Nicolae LabișMelodiile, cupele pline, Orele zilei, ritmate-n poeme M-au gonit și pe mine
Nicolae LabișAm uitat să fiu deștept Pentru-o zi ori pentru-o viață Cât înmărmurit aștept,
Nicolae LabișPoate-am visat ceva rău și-am uitat, Poate-i doar pentru că vișinii s-au înflorat, Poate-i doar vântul ce limpede sună,