În libertatea mării constrângerea e malul.
Deplinul întuneric lumina o conține.
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
Și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine
Nimic îți pare totul când cauți nemurirea.
În muta disperare tăcerea e cuvântul.
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
Când, plin de umilință, tu părăsești pământul
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
Doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
Și care este veșnic în clipa regăsirii...
Mai multe de Elena Liliana Popescu
Vezi toate poeziile →Ceasul nu s-a oprit dar orele nu se mai văd marcate pe cadranul timpului
Citește mai multCâteva cuvinte, ți-ai spus, doar câteva cuvinte, și ai creat o întreagă istorie, al cărei prezent
Citește mai multNu ai crezut că poți învinge doar atunci când renunțând la orice armă,
Citește mai multCel ce aspiră încă să-și rostească sensibila trăire-n poezie, cel invitat la cina-mpărătească
Citește mai mult