— Ion BarbuFulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,
Bat apele, din baia albastră să despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.
Mai multe de Ion Barbu
Vezi toate poeziile →Ion BarbuCastelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
Ion Barbu(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie
Ion Barbu"Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca,
Ion BarbuSurorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa.
Ion BarbuSomn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă