— Ana BlandianaÎți aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculți?
Felul în care
Te uitai la mare
Și spuneai că m-asculți?
Îți amintești
Pescărușii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de pești,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Și-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă privești?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Și marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-așteptam.
Mai multe de Ana Blandiana
Vezi toate poeziile →Ana BlandianaPoeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Citește mai multAna BlandianaBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Citește mai multAna BlandianaTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Citește mai multAna BlandianaAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Citește mai mult