Legea lupului

Imparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta

Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta,

Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,

O livada inflorita, cum nu-i astazi pe pamant,

Hotarat a fost sa fie socotita ca loc sfant,

Pentru ca 'napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,

Ar fi fost pe-acea livada manastire de albine�

Astfel, -era scris in lege, ca 'n acea livada verde

Cine intra, viata 'si pierde:

Fie miel sau fie ied,

N'vea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped�

Cel ce va 'ndrasni s'o faca, -hotarat era prin lege,

Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,

Iar apoi, - ca pilda vie, -

Jupuit pe loc sa fie�

Cei dintai cazuti in leasa si 'nhatati ca sa-i jupoae,

Au fost niste caprioare, doi vitei si-o biata oae,

Si cadeau, pe rand apoi:

Cai, mioare, vaci si boi, -

Carora, chiar Imparatul, -milostiv cum numai el e, -

Le lua 'n primire zilnic nefolositoarea piele�

Intr'o zi insa norocul, nu stiu cum a vrut sa joace

Si sa faca astfel placul celorlalte dobitoace,

Cari-au prins pe iarba verde, in livada cea smaltata,

Vre'o trei lupi cu ceafa lata�

Dusi fiind la judecata, de trei boi, un miel si-o oae,

Ca pe cei de mai 'nainte, Imparatul sa-i jupoae,

Innaltimea-Sa, indata ce vazu pe lupi in fiare,

Catre vitele cornute a turnat cu voce tare:

- Cum, nemernici si misei,

Indrasniti a crede oare sa jupoi pe fratii mei?�

- Doamne, au calcat livada!, -cuteza un bou sa zica.

- Taci, ca te jupoi indata!� Boul a tacut, de frica�

- Legea spune�, - zise oaia, dar simti fiori prin seu:

- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?� Legea n'am facut'o eu?�

Si pe fratii pusi in fiare liberandu-l rand pe rand,

Imparatul, cu iubire, i-a imbratisat, plangand�

Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:

Oaia 'ntai, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -

Pricepand ca, sa nu calce in livada fara stupi,

Legea 'i numai pentru ele, insa nu si pentru lupi.