Citește

Păianjenul si viermele de mătase

— Vasile Militaru

Un paing ce s'aciuase

In ungherul unei case,

A vazut un vierme mic

Torcand fir de borangic…

Au trecut: o saptamana, doua, trei, cinci saptamani,

Pana cand maestrul faur, -

Tot muncind de azi pe mani, -

Isbuti sa'si fac' o casa cat un degetar de aur…

Insa pana sa se 'nchida

Viermele in a lui casa, prefacut in crisalida, -

Pantecosul de paianjen rase, o bucata buna,

De maestrul ce torsese fir din soare si din luna

Si I-a zis: - Pentru'o… aluna,

Ai muncit mai mult de-o luna, -

Pe cand mie nici nu-mi pasa,

Ca 'ntr'o clipa fac o plasa,

Ce cuprinde 'ntreaga casa,

Iar cand ma gasesc in pod,

Fac, badicul meu nerod,

Nu o plasa, - un nevod!…

- Stiu, - raspunse far' sa muste,

Viermele, -dar a ta plasa,

Buna-i doar sa prinda muste,

Ca sa ai mereu la masa

Hrana grasa, -

Pe cand eu, biet, fac matasa!

Suntem deci, intr'un cuvant:

Unul - drac, iar altul - sfant!

Si nu stiu cine-ar fi tantul

Care-ar vrea sa-ti faca placul,

Sustinand ca tu esti sfantul,

Iar eu dracul.

1 min citire

Mai multe de Vasile Militaru

Vezi toate poeziile →