Mărioara

- "Dragul dulce-al vieței mele

La oaste s-a dus,

Și de-atuncea soare, stele,

Toate au apus!

Mâna mea l-a lui plecare

Calu-i a-nfrânat.

Și-ntr-o dulce sărutare

Inima mi-a dat."

Astfel cântă Mărioara

Dup-al ei iubit,

Și pe față-i lăcrimioara

Dulce a-nflorit.

Însă iată că sosește

Mândrul ei amor

Și în noaptea ce domnește

Spune al său dor.

- "În câmpia sângeroasă

Frații mi-am lăsat

Și la tine-a mea frumoasă,

Iată c-am zburat.

Căci, vezi tu, o, dulce nume,

Înger ce iubesc!

Fără tine-n astă lume

Nu pot să trăiesc."

- "Ce zici tu, o, neferice,

Mândrul meu iubit!

Așadar eu nu-ți voi zice:

Bine ai venit!

Dar de nu poți fără mine

În lume-a trăi,

La bătaie eu cu tine,

Haide, voi veni!"

Amândoi pe cai s-aruncă

Și prin noapte zbor,

Și trecând prin verdea luncă

Cântă cu amor:

- "Dacă nu poți fără mine

În lume-a trăi,

Pentru țară, eu cu tine

Dulce voi muri."