Toate poeziile

Pentru cine?

— Costache Ioanid

Pe cararile razlete

dintre zimbet si suspine,

ti se pune o-ntrebare:

Pentru cine,

spune,

pentru cine oare

e atita frumusete,

e atita gingasie

intr-o floare ?

Pentru cine s-ar desprinde

din broaboada

de zapada

ghiocelul in april,

daca n-ar fi ochi sa-l vada ?

daca totu-i inutil ?

Pentru cine-n miez de roada,

sorb si string in ei culoare

pentru vara urmatoare

embrionii

din begonii,

daca totul e-o-ntimplare ?

Pentru cine-si tese-n casa

haina pala

de vestala

cu luminie de diamant

floarea alba de mireasa,

daca totul e neant ?

Pentru mintile obtuze

de bondari si buburuze ?

Pentru fluturii ce sboara

in zig-zaguri pe afara ?

Oare viespile ursuze

sunt initiate-n arta ?

oare barzaunii trupesti,

plini de miere pe musteti,

sunt sensibili,

sunt estei ?

Oare-ar sta flamind bondarul

de n-ar fi subtil decorul

si nu si-ar abate sborul

in gradinile bogate,

daca florile de crin

n-ar fi ... proportionate ? ...

n-ar avea acea prestanta

ca de clopot florentin ?

n-ar avea varietate

de culoare si nuanta

de la alb pin' la carmin ?

Nu cumva pretind ... culbecii

sa dezvolte-atitea specii

rozele is liliecii ?

Nu.

In floare e-un mister !

Floarea e un mesager,

e un martor,

o solie,

e un inger din Eden,

care-aduce-n valea mortii

o inalta marturire

in culoare,

in proportii,

in mireasma

si-n desen.

Omule cu mintea plina,

du-te-o clipa in gradina,

treci prin vaile-inflorite

si te uita la sulfina,

la bujori, la margarite,

la conduri, la inimioare,

la gherghina din carare,

la naframa de matase

ce ne-o darue ciclama !

Lasa-te sa te desfete

ochii-adinci de violete,

clopoteii cu trei cupe

si narcisele trompete !

Si ia seama !

Daca inima-ti ramine

ca un bulgar, ca o piatra,

ca un bolovan in vatra ...

leapad-o !

zdrobeste-o-n coiburi !

Sparge-o pe ilau cu dalta !...

Si apleaca-te in ruga

sa ceri alta !

Dar de simti o-nseninare,

un suris si o blindete,

care vine

sa te-aline

de povara,

de tristete,

tu apleaca-te si spune:

"Surioara,

pentru cine,

spune, pentru cine oare

e atita frumusete,

e atita gingasie

intr-o floare ?"

"Pentru cine ?...

Pentru om !

Pentru voi Fauritorul

si-a ascuns in floare dorul,

in petalele de aur

de fior si de lumina,

ca in opera divina

sa cunoasteti

AUTORUL ... "

2 min citire

Mai multe de Costache Ioanid

Vezi toate poeziile →