Pietà

Durere limpede, moartea m-a-ntors

În brațele tale supus, aproape copil.

Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești

Sau să plângi

Pentru fericirea aceasta,

Mamă.

Trupul meu, dezghiocat din taină,

Este numai al tău.

Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr

Și mi se strâng cuminți lângă claviculă.

Ce bine e!

Neînțelesele peregrinări și cuvintele,

Ucenicii de care ești mândră și care te sperie,

Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,

Toate-s în urmă.

Liniștită de suferință-nțeleasă

Mă ții în brațe

Și pe furiș :

Mă legeni ușor.

Leagănă-mă, mamă.

Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc

În moarte și în poala ta.

Va veni apoi învierea

Și din nou nu-ți va mai fi dat să-nțelegi.

Trei zile numai,

Dar până atunci

Mi-e atât de bine

În poala ta coborât de pe cruce,

Încât, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimânt,

Lin mi-aș întoarce gura

Spre sânul tău, sugând.