— Magda IsanosUn aer caldut, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
In vale pârâul umflat
alearga salbatec si viu.
In zori m-a trezit sarutarea
trimisa pe-o raza de soare;
Lumina-neca departarea -
tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripa de vant
O veste frumoasa din cer.
Si-acuma batranul pământ
Isi lasa cojocul de ger.
E vestea ce-o murmura seara
zefirul. Padurea o stie;
Soseste de-acum Primavara,
să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.
O floare albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc să se-ascunda
de firea zapezii ce moare.
Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
si fă să rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii goi.
Mai multe de Magda Isanos
Vezi toate poeziile →Magda IsanosDe trupu-n care ma pindesti, durere, m-as despartii cu inima usoara, ca sa rasar intr-o imprastiere
Magda IsanosInima mi-i pom impovarat de rodii singerii ; le-am scuturat, si nu s-au scuturat,
Magda IsanosMina ta nu-i fara de temei fierbinte, sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ; eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
Magda IsanosAcuma cintecul s-a sfirsit. Nu stiu de-i bine ori rau. Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
Magda IsanosTu esti în inima mea ca un dar neasteptat si mult prea scump, pe care il cercetez mirata iar si iar,
Magda IsanosSaruta-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sarutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins,