Primele iubiri

2

Mi-am tăiat în suflet temple,

Chip cioplit s-așez în ele,

Cerbii mei au să-l contemple

Adunați sub ploi de stele.

Brazii mei înalți și plopii

Sub poleiuri de zăpadă,

Înmulțit în mii de copii,

Chipul tău au să ți-l vadă.

Iar izvorul înserării

Oglindi-va-n ape pale

Arcul strâns al cugetării

De pe bolta frunții tale.

Peste stânci mi s-or desprinde

Flăcări verzi, când ai să treci,

C-o privire vei aprinde

Roua ierbii mele, reci.

Dacă alte lumi, plecată

Cu-ai tăi pași ai să alinți,

Îți va fi și-atunci păstrată

Urma pașilor fierbinți.

Căci foșnindu-ți unduirea

Calmă,-a palmelor subțiri,

Mi-a stins până și-amintirea

Trecătoarelor iubiri.

Doar o singură iubire

Lâng-a ta o mai păstrez -

Este prima mea iubire,

Ea mi-a dat în viață-un un crez.

Ea, al vieții mele soare,

Încălzi-va din senin

Toate cântecele care

Ție am să ți le-nchin.

4

Mergeam tăcuți alături, străini, odinioară

Și presimțeam că astăzi voi fi îndrăgostit

De fața ta curată ca zorile de vară,

De părul tău de aur împletit.

Dar nu știam că nimeni n-are să poată șterge

Văpăile din inimi, acest pojar nestins,

Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge

Ideile, îmbrățișate strâns.

Că prins de-o vrajă nouă și-atotcuprinzătoare

Voi părăsi boema cu gustul ei amar,

Că vinul, deși-mi place când scapără-n pahare,

Mă va-mbia din ce în ce mai rar.

Văzusem frumusețea privirilor semețe,

Izvoare de lumină, de umbre și scântei,

Dar bănuisem numai adânca frumusețe

De dincolo de ochii mari și grei,

Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o

Și-o aflu-n întregime în fiecare zi

Iluminându-mi viața cu flacăra-i curată

Fără de care n-aș putea trăi.

5

Steaua polară pe cer, departe,

În scurgerea timpului nu are moarte

Statornic arde în orice seară,

Capăt de osie, steaua polară.

Stelele, luminile, roiuri astrale

Se-nvârt în jurul osiei sale.

Sobră-armonie pururea vie,

Nezdruncinată putere-n tărie.

Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,

Lumile cad huruind dedesubt,

Ca-nvălmășite de tari alcooluri

Lumile cad fulgerate în goluri!

Îngrozitoare schimbare atunci:

Floarea vulcanilor crește din pungi,

Pale se sting ale luncilor flori,

Mori, vegetație, suflete, mori.

Arde o stea între multele stele,

Arde pe ceruri și pe drapele,

Capăt de osie - roșie stea -

Osia trece prin inima mea.

Lumea-mi se-nvârte pe osia dură

În anotimpuri de frig și căldură,

Și când furtunile mă bântuiesc,

Cerbii și vulturii mei o privesc.

Dacă s-ar frânge osia mea,

Cerbii și vulturii mei ar zbura,

Spre alte lumi ar zbura și-ar țipa,

Dacă s-ar frânge osia mea.

Ar năvăli pustiirea secretă,

Cântecu-ar prinde scrâșnet de cretă,

Cerbii și vulturii mei ar zbura,

Dacă s-ar frânge osia mea.

Osia mea-i doar o parte, știu bine,

Osia mare trece prin mine,

Osia este numai o parte

Din marea osie, fără de moarte.

Osia mea nu se frânge nicicând,

Trece prin miezul acestui pământ,

Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,

Două planete, mărgele albastre.